De ce merită să punem pește mai des pe masă
România are o deschidere relativ mică la Marea Neagră, o mare aproape închisă. În comunitățile de pe litoral și din Deltă, peștele are un loc important în bucătăria
locală. La nivel național însă, consumul mediu rămâne modest.
În 2023, Observatorul
european al pieței produselor pescărești estima pentru România un consum aparent de 8,75 kg pe locuitor, exprimat în echivalent greutate în viu.
Oriunde am locui, putem lua inițiativa de a face din pește un aliment obișnuit. Un prim pas este să alegem dinainte zilele în care îl punem pe masă.
Peștele aduce proteine și nutrienți valoroși, iar două specii pe care le putem include regulat sunt sardinele și heringul. Ele sunt bogate în omega3 și au, în general,
un conținut scăzut de mercur (FAO/OMS · FDA și EPA).
Ce rol au acizii grași omega3
Peștii grași sunt surse de EPA și DHA, doi acizi grași omega3 care intră în compoziția membranelor celulare și participă
la reglarea răspunsului inflamator.
Din unii acizi grași omega6, organismul produce semnale care pot iniția sau amplifica inflamația. Din EPA și DHA, organismul produce și substanțe care ajută la
încheierea acestui răspuns. Ambele familii de acizi grași îndeplinesc funcții importante în organism (Analiză științifică privind omega3 și inflamația).
Compoziția în acizi grași influențează fluiditatea membranei celulare, iar celula își controlează schimburile cu mediul prin mecanisme precum canalele și
proteinele de transport. Dovezile disponibile nu susțin ideea că o membrană „prea inflamată” reține reziduurile metabolismului sau că una „prea puțin inflamată” pierde
substanțe utile. Experții FAO pun accent pe aportul adecvat din ambele familii de acizi grași. Pentru mesele noastre, aceasta înseamnă să includem regulat surse de
omega3 (Raportul consultării de experți FAO).
Ce arată măsurătorile din România și din alte țări
Un studiu internațional publicat în 2025 a analizat peste 500.000 de probe de sânge integral. În cele 4.467 de probe din România, raportul median
dintre omega6 și omega3 a fost de 9,5 la 1. În probele din Japonia, valoarea a fost de 4,8 la 1, iar cele din Ungaria și Serbia au avut valori ceva mai mari decât cele
din România.
| Țara | Raportul median omega6/omega3 în probele de sânge |
| Japonia | 4,8 la 1 |
| Norvegia | 5,3 la 1 |
| Suedia | 5,5 la 1 |
| România | 9,5 la 1 |
| Ungaria | 10,7 la
1 |
| Serbia | 11,0 la 1 |
Valorile descriu probele incluse în studiu. Eșantioanele nu au fost reprezentative la nivel național, iar raportul din sânge nu permite să
stabilim cât de răspândită este inflamația cronică în aceste țări (Studiul
internațional privind acizii grași din sânge).
Cât pește să mâncăm și de ce să alegem sardinele și heringul
Raportul comun FAO/OMS din 2024 evidențiază beneficiile
consumului de pește. Pentru cantitate, un reper practic vine de la NHS, serviciul public
de sănătate din Regatul Unit, care recomandă cel puțin două porții pe săptămână, de aproximativ 140 g fiecare după gătire, dintre care cel puțin una de pește gras.
Dacă preferăm să punem peștele pe masă de trei sau patru ori pe săptămână, putem distribui cele aproximativ 280 g în trei porții de 90–95 g sau în patru porții de câte
70 g.
Sardinele și heringul combină două avantaje pentru mesele obișnuite: ne oferă EPA și DHA și au, în general, puțin mercur. Sunt pești relativ mici, care se
hrănesc mai jos în lanțul trofic decât prădătorii mari.
Metilmercurul tinde să se acumuleze în cantități mai mari la speciile longevive care consumă alți pești, cum este peștele-spadă. Atât sardinele, cât și heringul
se află pe lista speciilor cu nivel scăzut de mercur publicată de autoritățile
americane FDA și EPA.
Japonia și România în cifre
Potrivit datelor FAO, prezentate de Our World in Data, în Japonia erau disponibile pentru consum aproximativ 45 kg de pește și fructe de mare pe locuitor în
2023, echivalentul a circa 865 g pe săptămână.
Cifra include crustaceele și moluștele și reprezintă disponibilul alimentar înainte de a lua în calcul risipa la consumator. Estimarea de 8,75 kg pentru România
provine dintr-o altă serie statistică (Observatorul european al pieței produselor pescărești), astfel că cele două cifre oferă o imagine orientativă asupra diferenței.
În 2024, speranța de viață la naștere era de aproximativ 84 de ani în Japonia și 76 de ani în România, potrivit Băncii Mondiale. Raportul omega6/omega3 de 4,8 la 1 în probele din Japonia (Studiul internațional privind acizii grași din sânge), față de 9,5 la 1 în
cele din România, ne oferă încă un motiv să ne uităm la propriile obiceiuri alimentare.
Diferența de aproximativ opt ani în speranța de viață reflectă numeroși factori, de la alimentația în ansamblu până la condițiile de viață și îngrijirea
medicală.
Un obicei pe care îl putem începe chiar de săptămâna aceasta este să alegem dinainte câteva mese la care să punem pește pe masă, cu sardinele și heringul
printre primele opțiuni.
Bogdan Soltuzu